Site Oficial al Bisericii Penticostale Betel Montreal

Posted: Septembrie 6, 2010 by Paul in Diverse
Biserica Penticostală Română Betel Montreal are în sfârșit un website oficial…

Vezi www.betel-montreal.com

Anunțuri

O Filă din Istoria Poporului lui Dumnezeu

Posted: Octombrie 2, 2010 by Paul in Diverse


Îngândurat, Abinadab se plimba prin curtea locuintei sale… Deoarece proprietatea sa era situată pe un deal inalt, privelistea care se oferea ochilor săi era frumoasă. Chiriat-Iearim era o cetate modestă dar bine îngrijită și ceea ce era cel mai important, Chiriat-Iearim era o cetate liniștită… Oamenii ducea o viață liniștită în mijlocul acelei cetăți. Abinadab iubea liniștea. Abinadab nu era un războinic. Războiul, pentru el, era doar o realitate neplăcută cu care a trebuit de-a lungul anilor să se obijnuiască!

Abinadab ar fi dorit ca pacea să stăpânească peste Chiriat-Iearim și chiar peste întreg Israelul. Dar Filistenii reprezentau o continuă amențare! Nelegiuirea copiilor lui Israel ajunsese să fie prea mare iar Domnul Dumnezeul lui Israel, pentru a-și disciplina poporul, a îngăduit înfrângerea acestuia și chiar capturarea chivotului prezenței Sale… Circulau zvonuri prin Israel. Unii ziceau că Iehova și-a părăsit poporul și că nu-l mai iubește… Alții spuneau că Iehova nu a putut să-și ajute poporul deoarece Dagon a fost mai puternic decât El. Abinadab nu era de acord cu aceste zvonuri…Dumnezeul lui Israel îngenunchiase toți dumnezeii Egiptului și cu siguranță că ar fi putut să dea biruință lui Israel dacă ar fi dorit. Abinadab știa că Iehova făcuse un legământ cu Israel… El știa că Dumnezeul lui Israel rămâne veșnic credincios promisiunilor făcute lui Avraam, Isaac și Iacov! Întărit de această credință, Abinadab aștepta să vadă felul cum Dumnezeu își va izbăvi din nou poporul dovedind din nou poporului Său că El este puternic și gata să ajute!

Locuitorii din Bet-Semes trimiseră vorbă în Chiriat-Iearim. Solii spuneau că Filistenii au adus înapoi chivotul Domnului… Oamenii aceștia, veniți din Bet-Semeș, erau cuprinși de o mare frică. Se pare că Domnul lovise poporul din Bet-Semeș cu o mare urgie din pricina chivotului prezenței Sale. Muriră șaptezeci de oameni. Prezența chivotului devenise o povară pentru Bet-Semeș, iar Chiriat-Iearim acceptă cu greu ca chivotul să fie adus în Chiriat-Iearim! Din fericire, eforturile lui Abinadab de a aduce chivotul în cetatea și chiar în casa sa au sfârșit prin a fi încununate de succes. Abinadab știa că acest Dumnezeu al lui Israel este o binecuvântare pentru cei care-L onorează și un blestem pentru cei care nu se tem de El! El era conștient de riscul pe care și-l asuma aducând chivotul în casa lui… Undeva în inima lui, Abinadab era cuprins de frică din pricina chivotului! Se temea pentru copii săi. Se temea că aceștia nu vor înțelege bine faptul că Dumnezeu este un foc mistuitor și că se vor comporta într-un mod ușuratic în prezența chivotului…

Deodată, o forfotă coborî peste Chiriat Iearim… Zgomote puternice și neobijnuite se auzeau din mijlocul cetății… Cetatea fu pusă în mișcare! Oprindu-se, Abinadab încercă să înțeleagă ce se întâmplă și inima lui fu cuprinsă de un sentiment de frică și de bucurie atunci când zări în depărtare chivotul Domnului care urma să locuiască în casa lui. În acel moment, Abinadab știu că Dumnezeu va aduce o mare biruință poporului Israel!

…………………………………………………………………………………………………………………………………

Trecuseră douăzeci de ani de când chivotul prezenței lui Dumnezeu fu instalat în casa lui Abinadab. În drum spre altar, Samuel, cuprins de un sentiment de recunoștință, mulțumea Dumnezeului lui Israel pentru credicioșia Lui față de Israel. În timpul reuniunii sale cu poporul, duhul lui Samuel fu înviorat deoarece el văzu pocăință și părere de rău în inima acestuia… Poporul acceptă să se întoarcă din toată inima înspre Dumnezeu și să părăsească idolii celorlalte popoare și Samuel știu că această pocăință este primul rod al unei biruințe pe care Dumnezeu o rânduise mai dinainte pentru poporul Său. Perspectiva iminentului război împotriva Filistenilor aducea în inima lui Samuel un sentiment de bucurie anticipată. El știa că Domnul Dumnezeul lui Israel a promis că atunci când inima poporului va fi îndreptată înspre El, biruința îi va însoți pretutindeni unde vor merge! Astfel, întărit de această credință neclintită, Samuel mergea înspre locul unde urma să aducă o jertfă Domnului pentru ca groaza Domnului să coboare între Filisteni!

În același timp, bărbații lui Israel, se pregăteau să iasă din Mițpa pentru a întâlni armata domnitorilor filistenilor. Un sentiment de smerire și de frică cuprindea inima fiecărui bărbat Israelit… Fiecare își amintea că în urmă cu mulți ani, Iehova a îngăduit ca poporul Său să fie înfrânt. Pe atunci, poporul slujea idolilor și inima lui se depărtase de Iehova. Fiecare bărbat era conștient de faptul că soarta lui este doar în mâinile acestui Dumnezeu puternic care Și-a scos poporul din Egipt cu mult timp în urmă! Abinadab împreună cu toți bătrânii lui Israel, călăuziți de Duhul lui Dumnezeu,  nu încetau să amintească poporului promisiunea lui Dumnezeu că El însuși va lupta pentru ai Săi la fel ca și înainte! Poporul se întorsese din toată inima înspre Iehova și părăsise idolii neamurilor așa că, potrivit promisiunilor din cartea Legii, ei urmau să fie biruitori în războiul acesta! Văzându-l pe Samuel aducând jertfă și mijlocind pentru ei și auzind cuvintele lui Abinadab, bărbații lui Israel fură îmbărbătați și ieșiră din Mițpa spre a începe lupta.

Samuel, Abinadab, împreună cu toți bătrânii poporului, priveau de departe cum Filistenii, cuprinși de groaza Domnului, fugeau dinaintea lui Israel… Slava Domnului și mâna Sa puternică a adus încă o biruință în viața poporului Său! Copleșit de bunătatea lui Dumnezeu pentru ai Săi și văzând că Dumnezeu a fost cu Israel, Samuel a luat o piatră pe care pus-o între Mițpa și Șen și căreia i-a pus numele Eben-Ezer!

taria noastra

Posted: Septembrie 26, 2010 by edwardardelean in Diverse

Tăria nostră fii mereu
Să trecem astăzi drumul greu
/: Şi-n clipe grele şi nevoi
Revarsă pace, pace, pace peste noi. :/

Ascultă-ne când Te rugăm
Răspunde-ne când Te chemăm
/: Şi dacă vom fi Doamne doi
Revarsă pace, pace, pace peste noi. :/

Iubirea Ta de Dumnezeu
Păstreaz-o-inimă mereu
/: Şi până-n ziua de apoi
Revarsă pace, pace, pace peste noi. :/

Umplerea cu Duhul Sfant, Situatia Bisericii

Posted: Septembrie 18, 2010 by Paul in Diverse

Starea normală a unei biserici și a unui creștin individual umplut cu Duhul lui Dumnezeu este cea descrisă mai jos.

Dacă acele caracteristici lipsesc din viața creștinului de rând sau din viața unei biserici atunci lipsește Duhul Sfânt.

Noi descriem omul după grămadă însă eu sunt un individ nu o biserică. Cercetarea trebuie să fie personală.

Citind cuvintele de mai jos veți vedea că biserica primară era într-o stare excepțională și cu toate acestea tot s-au rugat pentru umplere!

1. Biserica a primit promisiunea lui Hristos (Fapte 2:33, 39). Era biserica care a experimentat ceea ce Isus a promis.

Convigerea nu este doar o informație mentală ci este o realitate experimentată! (Ioan 1:16, Efeseni 5:18).

Aceasta nu era ceva neobișnuit. A fi plin de Duhul Sfânt este o poruncă și un imperativ.

2. Biserica care împlinea Marea Trimitere (Fapte 1:8-3:12). Acesta era prima manifestare a botezului cu Duhul Sfânt.

Dacă vreți o dovadă clară a prezenței Duhului Sfânt într-o biserică, atunci ea este evanghelizarea personală.

Păstorii își acuză degeaba enoriașii că nu fac misiune – ucenicii nu au plecat fără putere și nici ai noștri nu vor.

3. Biserica care primește autoritate. (Luca 21:12-14-Fapte 4:8,13; 2:14-36; 9:17-22)

Era o altă promisiune a lui Hristos care s-a împlinit și îndrăzneala apostolilor în fața Sinedriului era deasemeni proorocită de Hristos ca un lucru normal și sigur care se va întâmpla.

Ai trecut printr-o astfel de situație?

4. Biserica care naște (2:41,47). Când oamenii nu se pocăiesc există o lipsă a prezenței și puterii Duhului Sfânt al lui Dumnezeu.

Când nu există convertiri miraculoase și puternice acolo lipsește putere. Dovadă prezenței Duhului este că oamenii se și pocăiau, de la preoți la oameni de rând.

5. Biserica persecutată. (Matei 10:16-18-Fapte 4:3) Nu poți să fii contra lumii fără să fii persecutat.

Ai fost pus în situația să suferi pentru El, dar să nu trebuiască să te gândești dinainte ce să răspunzi? Este un imperativ pentru fiecare creștin!

6. Biserica se află împreună. Credincioșilor le lipsește simțul proprietății și împart averile unii cu alții.

Mai mult, îi găsim de foarte multe ori împreună, plini de bucurie, stăruind în lucrările bisericii

7. Biserica primește daruri supranaturale: umplerea cu Duhul Sfânt a fost însoțită de daruri ca profeția, facerea de minuni (Ioan 14:12-3:6, Fapte 2:43; 5:15) sau vorbirea în alte limbi (2:4; 10:46; 19:6; 2:17; 19:6; 10:46).

8. Credincioșii care aveau plinătatea Duhului Sfânt primeau și alte calități: Barnaba – credință (11:24); Pavel – aruncă orbirea asupra unui om (Fapte 13:9-11); Ucenicii – au bucurie (Fapte 13:52); diaconi – au înțelepciune (Fapte 6:5); primesc descoperiri (Fapte 13:2,4; 15:28; 16:6; 20:23); profeție (Fapte 21:11)

Autor: Andrei Croitor
http://www.trezirespirituala.wordpress.com

Olimpiada Biblica 2010

Posted: August 28, 2010 by Paul in Diverse

Vezi programele Olimpiadei in reluare aici

O lume în care domnesc întunericul şi răul. Deşi ritualurile sunt, în mare parte, macabre şi brutale, satanismul are numeroşi adepţi. Într-o familie de satanişti a venit pe lume şi Laura.

Tânăra, care acum nu mai face parte din secta în sânul căreia a crescut, povesteşte: „Tatăl meu care avea o poziţie de vază în sectă a început să mă antreneze de timpuriu ca să fiu aşa cum vrea cercul nostru. Mă învăţa să nu plâng, să nu ţip, să nu reacţionez la durere şi mai ales să nu povestesc nimănui, nimic. Aceasta era vrerea Satanei şi toţi trebuia s-o respectăm.”

În numele lui Satan, Laura şi-a înghiţit lacrimile de durere, a încasat bătăi fără să crâcnească sau a tăcut după ce a fost violată. Pentru lumea „din afară” era o scolăriţă oarecare. În sectă era slujitoare oficiind la reuniuni şi ritualuri:

„Mi se cerea supunere oarbă în faţa bărbaţilor. Dacă trebuia să mă prostituez, o făceam pentru că era dorinţa lui Satan şi pentru că Întunecatul avea nevoie de bani. Secta alegea clienţii. Nu am primit niciodată bani (pentru serviciile mele de prostituată). Banii se duceau direct la sectă”, mai spune fata.

Laura a crescut într-un cerc de adepţi ai unei forme de satanism deosebit de brutale, susţine Adelhid Herrmann-Pfandt, cercetător în domeniul religiei:

„Prin comparaţie cu aceştia, grupurile de satanişti tineri sunt inofensive. Dar cei care practică asemenea ritualuri oculte nu pot fi recunoscuţi în societate. Sunt oameni care trăiesc printre noi, dar nu afişează niciodată simbolurile sectei lor. Nu vor să fie recunoscuţi nici în timpul vieţii, nici după moarte.”

De aceeaşi părere este şi Brigitte Hahn, din partea Episcopiei oraşului Münster. Până acum numărul femeilor victimizate care au cerut ajutorul Bisericii este de treizeci. Aproape toate au povestit despre ritualuri sângeroase cu fetuşi sacrificaţi în pântecul mamei sau chiar cu crime:

„Spuneau că au fost fecundate după un anumit ritual, în cadrul unei ceremonii. Tot în cadrul unei ceremonii, şi tot după un anumit ritual, aduceau copiii pe lume. După naştere, bebeluşii erau sacrificaţi ritual. Femeile gravide ascundeau sarcina, nimeni nu ştia care e soarta acestor copii”, spune Brigitte Hahn.

Aproape nimeni n-a dat crezare acestor poveşti de groază până în anul 2008 când a fost realizat un sondaj de opinie în rândul medicilor şi psihoterapeuţilor din landul Renania de Nord-Westfalia. Din cele două mii de persoane chestionate, 120 au recunoscut că au tratat paciente care au participat la ritualuri sataniste.

Mai toate victimele sunt traumatizate sau bolnave psihic, fapt care le pune la îndoială credibilitatea. În multe cazuri, cei care pleacă din sectă se întorc fiindcă nu rezistă la ameninţări şi presiuni, susţine Alfons Strodt, de la Episcopia oraşului Osnabrück. Uneori, el însuşi se teme:

„Încă de la început m-au ameninţat, ne-au deranjat în timpul slujbelor şi, de câteva ori, chiar s-a întâmplat să provoace incendii sau să pună explozibil la biserici. Şi pe mine m-au urmărit. Iar faptul că-i simţeam mereu în preajmă îmi isca frică”, povesteşte Strodt.

Laura a părăsit secta în momentul în care sataniştii i-au cerut să facă un copil. În prezent, tânăra trăieşte – sub pază permanentă – într-un centru pentru femei abuzate din landul Saxonia Inferioară. Nu a depus reclamaţie împotriva sectei ca să nu le facă rău părinţilor ei, dar şi-a aşternut mărturia pe o coală de hârtie şi a înmânat-o unui avocat:

„În cazul în care mor, chiar dacă pare accident sau suicid, hârtia va fi trimisă la Procuratură. Este un fel de asigurare de viaţă ca să le tai curajul de a-mi face rău. Sau, cel puţin, acum nu mă mai pot ucide.”

Autori: Heike Zafar, Claudia Ştefan
Redactor: Petre M. Iancu

Știre Preluată de pe www.resursecrestine.ro

De ce vin oamenii la Hristos?

Posted: August 17, 2010 by Paul in Mantuirea

Sunt multe motive greșite care împing oamenii să ia o decizie, să spună/repete o rugăciune, să se rededice sau să se „nască din nou” – motive care anulează orice lucrare autentică spirituală.

Voi enumera câteva:

1. vin din frica iadului – genul acesta de oameni existau și pe vremea lui Ioan Botezătorul însă el îi întreabă răspicat și tăios: pui de năpârci, cine v-a învățat să fugiți de mânia viitoare?

Nu spun că frica de iad nu ar trebui să existe într-o oarecare măsură ci că nu ea este motivul pentru care un om ar trebui să vină la Hristos.

2. vin pentru binecuvântări – aud tot mai des oameni care au venit la Dumnezeu ca să le dea sănătate, să le dea o mașină, să le rezolve problemele financiare (că tot e criză), să le fixeze căsniciile, să primească liniște sufletească, să aibă pace lăuntrică, etc.

3. vin pentru că e singurul lucru de care mai au nevoie –  Hristos nu este singurul lucru de care mai avem nevoie ci singurul lucru de care avem disperată nevoie.

Singura Persoană de care avem nevoie în cel mai real mod. Oamenii care vin la El vin ca la singura variantă care există și sunt gata să renunțe la o mie de lumi pentru El.

4. vin fiindcă Isus ne imploră – Se pare că predicatorii care spun că Isus stă în genunchi la inima cuiva și așteaptă ca acesta să-i deschidă și să-l primească la cină nu au citit versetul care spune că Dumnezeu poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască.

5. vin pentru viață veșnică – Este adevărat că Isus dă viață veșnică însă oamenii se gândesc la viața eternă ca la a scăpa de diavol și de iad și la a merge în lenevire în cer unde e prosperitate și lăfăială.

Viața veșnică înseamnă în primul rând și mai presus de toate să intri într-o relație de cunoaștere veșnică cu Sfânta Treime .

6. vin pentru că Dumnezeu le dă tot ce vor – noi știm că Dumnezeu ar putea să ne satisfacă toate dorințele așa că venim la Dumnezeu și încercăm să facem schimb: noi îi dăm câte o duminică, un capitol din Biblie citit, o rugăciune, o cântare de cor iar el ne dă toate ocaziile în care ne putem împlini poftele păcătoase și carnale.

7. vin pentru că ne duce în cer – unii, dacă ar ști cum va fi în cer, nu ar mai dori să fie acolo. Oricât de plictisitor ar fi, zic alții, tot e mai bine decât în iad.

Dumnezeu nu va duce pe nimeni în cer ca să se plictisească iar unul dintre lucrurile principale care se va face acolo va fi închinarea.

8. vin pentru că le rezolvă problemele – Nu aș putea confirma ca fiind validă această motivație pentru a veni la Hristos fiindcă El a creat o grămadă de probleme la milioane de oameni care au venit cu adevărat la El.

Gândiți-vă doar la martiri. Hristos nu e specializat în rezolvarea problemelor noastre. El nu e hamalul nimănui.

Scris de Andrei Croitor, Autor al blogului Trezire Spirituală